Sfantul Dimitrie Basarabov - Unul dintre reprezentantii de seama ai vietii crestine, odraslit de fratii nostri romani care traiesc in sudul Dunarii, a fost Sfantul Dimitrie zis "cel nou" sau "Basarabov", ale carui moaste se gasesc azi in catedrala patriarhala din Bucuresti. A trait in veacul al XIII-Iea, deci in timpul "imperiului" de la Tarnovo, intemeiat de romani si de bulgari sub conducerea fratilor Petru si Asan.

Parintii lui erau oameni saraci, care nu l-au putut da la invatatura, de aceea, de mic a fost nevoit sa-si castige el insusi cele necesare traiului. Ani in sir a pascut vitele si oile taranilor din sat, pe colinele din preajma Dunarii si pe vaile inverzite ale raului Lom. Viata in mijlocul naturii a oferit tanarului pastor prilejul de a admira mereu frumusetile firii celei vazute, ajutandu-l sa iubeasca si mai mult pe Facatorul lumiivazute si nevazute. In duminici si sarbatori a luat parte alaturi de parinti si de ceilalti credinciosi, la slujbele savarsite in biserica satului, putand astfel sa asculte invataturile de viata indrumatoare ale Mantuitorului Iisus Hristos, ale Sfintilor Sai Apostoli si ale Sfintilor Parinti.

Atmosfera de viata autentic crestina din familie, ca si invataturile pe care le auzea la biserica l-au facut sa fie bland si milostiv cu toti semenii sai. Postea si se ruga mereu, asa cum se cuvine unui adevarat crestin. Se ingrijea mult de cei saraci, carora le impartea o parte din hrana pe care o primea de la consatenii sai pentru paza vitelor.

Moastele sale au fost asezate cu mare cinste in catedrala mitropolitana din Bucuresti in iulie 1774. Mana dreapta a Sfantului a fost trimisa, totusi, la Kiev, unde se crede ca se pastreaza si astazi.

In felul acesta, Sfantul Dimitrie cel nou sau Basarabov a devenit o crotitorul Bucurestiului si al intregii Tari Romanesti. Multe suferinte si felurite boli au fost vindecate in urma rugaciunilor staruitoare in fata cinstitelor moaste ale Sfantului Dimitrie. in vreme de seceta s-au facut cu ele procesiuni pentru ploaie. An de an zeci de mii de credinciosi din Capitala tarii noastre sunt prezenti la slujba pomenirii sale, care se face in ziua de 27 octombrie. Tinand seama de cinstirea deosebita de care se bucura Sfantul Dimitrie cel nou, mai ales in Bucuresti, la 28 februarie 1950 Sfantul Sinod a hotarat generalizarea cultului sau in toata Biserica Ortodoxa Romana. Aceasta hotarare s-a transpus in fapta in cadrul unor impresionante manifestari bisericesti la 27 octombrie 1955, in prezenta multor ierarhi romani si straini si a numerosi preoti, calugari si binecredinciosi crestini din Bucuresti si din alte localitati din tara.

Sursa:http://www.crestinortodox.ro

 

Prenumele Dumitru

 

Prenumele Dumitru este unul dintre cele mai vechi si frecvente prenume romanesti. Dumitru corespunde gr. Demetrios (fem. Demetria). Cu impresionant de multe atestari, dovada a popularitatii sale, Demetrios era raspandit in toata lumea elenica, de la Atena pana in Macedonia si Siria. La origine o forma adjectivala, Demetrios pastreaza pana astazi amintirea numelui zeitei Demeter.

 

Specific romaneasca, populara si foarte frecventa, forma Dumitru pune si ea problema explicarii primului -u-, cel final avand rolul de suport pentru grupul de consoane. In cele mai vechi documente romanesti, numele apare in cateva variante care se explica prin coexistenta in timp a formei populare romanesti, a celei savante latine, si a forme de influenta slava: Dimitru. Dupa 1500 incep sa apara in acte numeroase derivate si hipocoristice ale acestora, formand o numeroasa familie de antroponime (imprumutate si creatii romanesti) dintre care: Mitru, Mitrea, Mitra, Mitu, Mita, Mitac, Mitache, Mite(a), Mitica, Mitus(a), Dumitrache, Mitrache, Diman, Dimancea, Dimcea, Dimache, Dimut, Dumitran, Mitran(a), Dumitras, Dumitrascu, Mitrascu, Dumitrel, Mitrel, Dumitrica, Dimitrita, Mitrita, Mitita, Dumitrus, Dumitrut, Mitrut(a), Mima, Mimi etc.

 

Cu veche traditie la noi, Dumitru este si astazi unul dintre cele mai folosite prenume.