Sf. Mucenic Victor este sarbatorit la 11 noiembrie impreuna cu Sf. Mc. Mina din Egipt, Stefanida din Damasc, Vichentie (Vicentiu) diaconul de la Zaragoza; Cuv. Teodor studitul si Sf. ierarh Martin milostivul de Tours.
In vremea imparatiei lui Antonin imparatul Romei, era un ostas de fel din Italia, ostasind sub stapanirea voievodului Sebastian, cu numele Victor, care a crezut in Domnul nostru Iisus Hristos, iar numele Lui cel Preasfant il marturisea inaintea tuturor. Pornindu-se prigoana asupra crestinilor, a chemat voievodul pe fericitul Victor si i-a zis: "Au venit la noi carti de la imparatul, poruncind sa va ducem pe voi, crestinii, la jertfele zeilor nostri; iar pe cei ce nu se vor supune, cu grele munci sa-i chinuim. Deci tu, Victore, sa aduci jertfa zeilor, ca sa nu cazi sub munci, caci iti vei pierde viata si sufletul tau".
Iar Sfantul Victor a raspuns: "Eu nu ma voi pleca poruncii imparatului celui muritor si nu voi face voia lui, pentru ca am pe Imparatul Cel fara de moarte, Dumnezeul si Mantuitorul meu Iisus Hristos, a Carui imparatie este fara de sfarsit si cei ce fac voia Lui vor avea viata vesnica; iar cei ce fac voia imparatului vostru cel muritor, a carui imparatie este vremelnica, vor pieri in veci".
Voievodul a zis catre dansul: "Tu esti ostas al imparatului nostru, supune-te dar poruncii lui si ada jertfa". Sfantul a raspuns: "De acum nu mai sunt ostas al imparatului vostru cel pamantesc, ci al Celui ceresc, pentru ca desi am ostasit o vreme sub stapanirea imparatului vostru, n-am incetat a sluji Imparatului meu. Si acum nu-L voi lasa pe El si idolilor vostri nu voi jertfi. Deci, fa ceea ce voiesti. Iata trupul meu este in mainile tale, iar peste suflet are stapanire numai Dumnezeul meu".
Iar voievodul a zis: "Omule, singur pe tine te dai in primejdie, neascultand porunca; jertfeste zeilor ca sa te izbavesti de muncile care indata te vor ajunge pe tine". Sfantul a raspuns: "Eu chiar aceasta voiesc, a rabda munci pentru Domnul meu si mult ma voi bucura, invrednicindu-ma a patimi pentru numele Lui".
Atunci voievodul indata a poruncit sa-i sfarime degetele si sa le rupa din incheieturi. Apoi a ars un cuptor foarte mult si a aruncat pe Sfantul Victor intr-insul, dar a ramas acolo trei zile viu si nevatamat, ca si cei trei tineri in cuptorul Babilonului. Iar muncitorul a poruncit a treia zi, sa deschida cuptorul si sa ia cenusa mucenicului sa o arunce in rau. Dar cand cuptorul a fost deschis, sfantul a iesit sanatos, laudand pe Dumnezeu pentru ca nu s-a atins de dansul focul si nu l-a vatamat. Dupa aceasta voievodul a chemat pe un vrajitor si i-a poruncit sa omoare pe Sfantul Victor cu otrava. Acela a fiert carne cu otrava aducatoare de moarte si i-a dat sa manance. Iar el a zis: "Desi nu mi se cade a primi de la voi carne necurata si a manca, dar pentru ca sa cunoasteti ca nimic nu poate fi otrava cea aducatoare de moarte impotriva puterii Domnului meu, Datatorul de viata, o voi manca". Apoi, rugandu-se, a mancat carnea cu otrava si n-a patimit nimic.
Vazand vrajitorul ca nu s-a vatamat sfantul din mancarea otravita, a pregatit alte carnuri cu otrava mai cumplita si a zis catre sfantul: "Daca vei manca si aceasta si vei fi viu, indata voi lasa tot mestesugul vrajitoriei si al fermecatoriei si voi crede in Dumnezeul tau". Iar Sfantul Victor a mancat si acele carnuri amestecate cu otrava si mai cumplita si a ramas iarasi nevatamat. Atunci vrajitorul a zis cu mare glas: "Iata, ai biruit puterea vrajitoriei mele, Victore, si sufletul meu cel pierdut de demult l-ai scos acum din iad, pentru ca cred in Domnul Iisus Hristos, Cel propovaduit de tine". Apoi, ducandu-se la casa sa, a adunat cartile vrajitoriei si toate fermecatoriile si le-a ars, apoi s-a facut crestin desavarsit.
Voievodul vazand ca nimic nu a vatamat pe sfantul, s-a maniat foarte si a poruncit sa-i taie toate vinele trupului; dupa aceasta sa-l arunce intr-o caldare cu untdelemn fierbinte. Insa sfantul zicea: "Asa-mi este de placut acest untdelemn ce fierbe, precum celui insetat apa rece". Iar muncitorul, mai mult umplandu-se de minie, a poruncit sa spanzure pe sfantul pe lemn si sa-i arda tot trupul cu faclii; apoi amestecand niste praf omorator cu otet, l-a turnat in gura lui. Iar sfantul a zis: "Otetul si aceasta otrava de moarte imi este dulce ca mierea si fagurul".
Muncitorul, umplandu-se mai mult de minie, a poruncit sa scoata ochii mucenicului lui Hristos. Dupa aceasta l-a spanzurat cu capul in jos si s-a dus lasandu-l asa spanzurat trei zile. Iar a patra zi, socotind ostasii ca mucenicul ar fi murit, au venit sa-l vada si aflandu-l pe dansul viu, s-au spaimantat; iar toti cei ce venisera cu el au orbit si-si cautau fiecare povatuitor. Dar sfantului, facandu-i-se mila de dansii, s-a rugat lui Dumnezeu cu sarguinta si a zis catre dinsii: "In numele Domnului meu Iisus Hristos, sa vedeti!".
Apoi ei indata au vazut si, mergand, au vestit voievodului cele ce s-au facut. Iar voievodul, maniindu-se si mai tare, a poruncit ostasilor sa jupoaie pielea de pe sfantul. Aceasta facandu-se, o femeie din popor care venise la acea pierzare, anume Stefanida, cu credinta crestina, sotia unuia din ostasi, a vazut doua cununi frumoase coborandu-se din cer, una pe capul Sfantului Mucenic Victor si alta pe capul sau, si a inceput cu mare glas a ferici pe sfantul, zicand:
"Fericit esti, Victore, si fericite sunt patimirile tale pentru Hristos; bine primita este lui Dumnezeu jertfa ta ca si a lui Abel, pentru ca singur te-ai jertfit Lui cu inima dreapta. Astfel te-a primit pe tine Dumnezeu, ca si pe Enoh, barbatul cel drept, pe care l-a dus in rai ca sa nu guste moartea pana la o vreme. Drept esti ca si Noe cel plin de fapte bune si desavarsit in neamul sau. Crezut-ai ca si Avraam si te-ai adus pe tine jertfa lui Dumnezeu ca si Isaac. Avut-ai osteneli ca si Iacov si te-ai facut preaintelept ca si Iosif, caruia i-a fost dat a spune mai inainte cele ce erau sa fie. Ispite ai rabdat precum Iov, care, dupa multe patimiri a biruit pe diavolul; urmat-ai lui Isaia care a fost taiat de Manase cu fierastrau. De tine focul nu s-a atins ca si de cei trei tineri din cuptorul lui Nabucodonosor. Ti-ai pus nadejdea spre Dumnezeu, precum David fiul lui Iesei. Caci iata, vad doua cununi trimise din cer, una mai mare si mai frumoasa, iar alta mai mica. Deci, cea mai mare se aduce tie de doisprezece ingeri, iar cea mai mica mie, caci si eu sunt vas mai neputincios, insa sunt gata a intra in nevointa si a rabda barbateste pentru Domnul nostru si sufletul meu a-l pune pentru El".
Acestea graind ea si auzind-o voievodul, a poruncit celor ce stateau inainte sa o prinda pe dinsa si sa o aduca inaintea sa. Si cautand spre dansa cu mandrie, a intrebat-o, graind: "Cine esti tu?" Sfanta a raspuns: "Sunt crestina!". Apoi a intrebat-o voievodul despre nume si despre varsta si afland ca o cheama Stefanida si are de la nasterea sa cinsprezece ani si opt luni, iar cu barbatul sau a vietuit un an si patru luni, a inceput a grai catre dansa mai cu blandete, zicand: "Pentru ce vrei sa lasi asa degraba lumea aceasta frumoasa si viata aceasta dulce si cu buna petrecere impreuna cu barbatul tau si voiesti a-ti pierde frumusetea tineretii tale, dandu-te singura de voie, la moarte pentru Cel rastignit?".
Sfanta a raspuns: "Las lumea aceasta desarta si vremelnica si toate dulcetile trupesti ce sunt pe pamint, precum si pe barbatul meu, ca sa pot iesi impreuna cu fecioarele cele intelepte in intimpinarea Mirelui Celui nemuritor, a lui Hristos Mantuitorul meu". Iar voievodul a zis catre dansa: "Lasa acele cuvinte mincinoase si nefolositoare despre Dumnezeul tau si te apropie de zeii nostri si le jertfeste lor". Sfanta Stefanida a raspuns: "Tu si zeii tai sunteti plini de minciuni, iar eu graiesc adevarul; caci Domnul meu adevarat este si nu este nedreptate intru Dansul. Deci nu voi jertfi mincinosilor zei, ci voiesc a fi jertfa bine primita adevaratului Dumnezeu, Care vietuieste in cer, ca sa nu ma lipsesc de cununa cea pregatita mie intru imparatia Lui". Iar muncitorul indata a poruncit sa plece la pamant virfurile a doi copaci de finic ce erau acolo si sa lege de dansii pe Sfanta Stefanida, si sa o sfasie. Deci, i-a legat un picior de varful finicului celui plecat, iar altul de celalalt varf, apoi le-a dat drumul. Iar finicii, ridicandu-se la inaltimea lor, au despartit pe sfanta in doua. Atunci sfantul ei suflet zburand ca o pasare, si-a aflat cuib in cer si cununa cea pregatita ei. Iar pe Sfantul Victor a poruncit tiranul sa-l taie cu toporul.
Deci, auzind sfatul hotararea aceasta, multumea lui Dumnezeu. Iar cand era sa-i taie capul, el a proorocit moartea muncitorilor sai, zicand: "Dupa douasprezece zile veti muri si voi, iar dupa douazeci si patru de zile, voievodul vostru va fi prins de cei potrivnici". Acestea proorocind, el s-a rugat si si-a plecat capul, care a fost taiat cu toporul. Iar dupa taiere a curs lapte amestecat cu sange si multi din cei necredinciosi vazand acea minune, au crezut in Hristos. Si mai ales cand au vazut implinirea proorociei lui, caci precum a proorocit, asa a si fost; caci cu moarte naprasnica au pierit cei ce l-au muncit pe el, iar voievodul a cazut in manile vrajmasului sau.
Astfel a patimit Sfantul Victor impreuna cu Sfanta Stefanida in cetatea Damascului, in a unsprezecea zi a lunii noiembrie.
Sursa : http://www.vietile-sfintilor.ro |
